Păşeam cu sfială
Pe câmpia netedă
Şi distins însemnată
Precum e podul palmei
Omului iubit
De Steaua naşterii
Şi mi-am întrebat însoţitorulul
Ale cui sunt grădinile cu flori,
Lanurile de grâu
Şi vântul care telegrafia fericire.
Ale tale, fiule, ale tale.
De pe deal vedeam
Cetăţi de verde,
Crudul verde, coptul verde,
Naşterea vie,
Şi mă minunam de invenţia
Artistic creatoare
A marelui pictor
Care colorează cu duhul.
Eram beat de fericire
Ca pruncul strâns la sân
De luminata mamă,
Apoi ridicat într-o singură mână
Spre cer
De puternicul tată,
Dar tot am auzit răspunsul blând
Ca sonata Lunii:
Ale tale, moştenitorule, ale tale.
Domnule, am îndrăznit, să mă mir
Ale cui vor vi
Când nu voi mai fi.
Ai să fii, a venit iute răspunsul,
Cine este cu mine,
Va fi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu