Dragoste, dragoste

Azi mi-am văzut

Chipul în apă

Şi am avut atâta minte încât

Să mă îndrăgostesc de apă

Nu de mine

(E drept că nici nu era prea adâncă

Niocio şansă  să mă înec

Precum frumosul Narcis

Şi-n plus

Nu mă lăsau bătrânele oase

Prea multă aplecare să suport.

M-am îndrăgost, totuşi, iubito,

Ai să afli la sfârşit surpriza.

Azi am văzut muntele în pielea goală,

Discret,

Aşezase o năframă la brâu,

Ceaţa îi ajungea pân-la genunchi,

Pieptul se lăţea ca un zid,

Gâtul era turn medieval,

Capul înconjurat de coroană.

Din nou m-am îndrăgostit,

Copilo,

De apă

De lumină,

De priviri.

Nu te mai gândi la minuni lucitoare,

Nu mai visa înalte castele

Înalţă-te pe vârfuri,

Dă din aripi încet,

Apoi spune cerului:

Chiar acum

Vin.



Apa aceea era un ochi de fântână
Găsit de mine
După ce am dat la o parte
Mâlul uscat.