O zi şi o noapte,

O noapte şi-o zi

M-am zbătut să aflu

De ce l-ai lăsat pe vrăjmaş

Să mă prindă în laţ.

O vară întreagă

Şi o lungă iarnă –

Trei luni care se-ntindeau

Pe ani lungi –

I-ai lăsat pe cei răi

Să-şi asmută

Câinii ştirbi înspre mine.

De ce, domnule, am zis,

De ce, am strigat înspre Domnul.

Iată răspunsul primit:

Când eşti singur

Este îngerul Lui lângă tine,

Atunci te învaţă

În tihnă

Căile sale.

Unde sunt cei specializaţi

În hlizire

Când

Aruncă ocări pe la spate,

Unde sunt profeţii

Agitaţi ?

Nu ştiu, prieteni,

Dar l-am văzut pe Domnul

Mişcând degetul

Şi mirosea a mort împrejur,

Era un fum, o ceaţă era

Era un nimic

Rămas.

Fără nume.

Aşa face Domnul

Celor ce-şi zic dumnezei.