Pagini

sâmbătă, 26 noiembrie 2011

Dreptul la renaştere



Adâncu-ncins și-a întors
Spre noapte ochii,
Pământul și-a ieșit din firi
Lăsând urgiei pradă
Ființa.

Coloanele și-au călcat rostul
Și casa nu mai este casă,
Cetăți 'nălțate în lungi anotimpuri
S-au prăbușit sub malurile goale.

Ne-om liniști și ne-om găsi, desigur,
Și mintea, iată, iar gândește clar,
Ne-om văieta, dar vom mișca și brațul
Noi am mai fost loviți și ne-am sculat.

Ni-e mult prea drag ogorul negru,
Ni-s mult prea sfinți copiii strânși la piept
Le-om face cruci și vom zidi orașe
Și iarăși vom zâmbi. E-un drept al lor.

(5 martie 1977, după cutremurul de pământ din Vrancea, cu multe victime în București)

Niciun comentariu: