Pagini

duminică, 27 noiembrie 2011

Epistola Sfântului Andrei către daci



Dau ştire mai marilor voştri
Că Zamolxe zeul
E cel mai fericit dintre oameni –
El n-a murit, fiindcă
Nici născut nu fusese vreodată.

Duşmanii voştri, romani fără barbă,
O duc mai rău –
Au un zeu frumos care miroase
A chiparoase şi mort, dar ei n-au voie
Să spună decât ce văd, nu ce
Gândesc şi simţesc,
Căci în monezi cugetă
Şi în piei de animale dorm şi
Glumesc a iubire.

Am însă pentru voi
O veste,
Iubindu-vă eu nu pentru că
Frumoşi sunteţi,
Cinstiţi sunteţi
Sau de vreun neam oarecare nobil.
Eu vă iubesc fiindcă plină e dragostea mea
Şi oricărui numit pe nume se vrea
Eu îl chem.

Şi acum ascultă,
Viitor popor român: 
Precând mergeam eu, ca şi tine, besmetic
Zicând că voia Domnului fac,
Deşi cale Satanei luasem,
O lumină s-a arătat, un glas a vorbit
Pentru tine. Şi a zis
Că pe mine, adică pe tine, cum ar veni,
Şi pe oricare suflare
De pre pământ,
Iubeşte Domnul cu o dragoste
Dată Lui
De la clădirea lumii
Şi păstrată tot de atunci
Nouă şi vouă.

2 comentarii:

Nicolette Orghidan spunea...

Da, patronul spiritual al românilor omul care a creștinat aici, la Pontul Euxin. În curând îl vom sărbători, dar oare cât de creștini mai suntem noi, astăzi? Sau mai bine-zis câți dintre noi mai sunt? Frumoasă , foarte frumoasă această poezie. Poate fi chiar o incantație.

Petre Anghel spunea...

Multumesc, Nicolette, dar la întrebare nu ştiu să răspund...