Pagini

sâmbătă, 19 noiembrie 2011

Siguranţa îndoielii


Nu eram pe pământ, fiindcă
Lumina cobora de sus,
Învăluia, copleşea,
Se lupta,
Se dăruia,
Se da,
Se ru,
Se ra,
Se a...

Şi nu eram în cer,
Dovadă ca stropii de ploaie
(şi lacrima)
Coborau după
Legea gravitaţiei.

Într-o corabie, presupun,
Care se legăna ca o balanţă.
Între nu şi da,
Între cer şi pămant
Între inima mea şi inima ei (şi inima lui)
Pentru că erau unul singur.
Şi nu ştiau că sunt goi (că sunt plini).

Şi cum spuneam:
Cumpana nu se înclina
În urma unei fapte (în urma unui fapt) –
Făptui - l -ar cel ce a înfiinţat faptele.

Cumpana se dezechilibrează
În favoarea unui păcatos de nemernic de murdar de păcurar de mânjit de pacură, de înnegrit de fum, de răpciugos şi de ştirb şi de chel şi de gârbov. Şi de toate adjectivele dicţionarelor naţionele, bilingve şi academice şi universale.

Cumpăna se înclină că vrea El,
singurul care a ştiut
ce înseamnă
să suferi din dragoste.
Şi o înclină în favoarea lui,
A şchiopului, a mutului şi a vorbăreţului.
A celui care a tăcut,
A vorbit,
A muşcat din mar.
Apoi a zis:
Doamne,
sunt gol.
Eu, neisprăvitul tău rob,
Eu neruşinatul.
Sunt gol
Şi nu am la cine să mă duc.

Niciun comentariu: