Ca un crivăț
Suflat de cioban
În dogoarea ochilor
De caval.
Ca urciorul cafeniu
În care apele pământului
Se mușcă și caută adâncul
Sau norul înalt.
O lumânare
În mijlocul candelei
Cu mir
Poftind logodna
Când flăcările
Se asmut între ele
Mistuindu-mă.
Strigă-mă pe nume
Să mă conving
De mai sunt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu