De ce nu vreţi dumneavoastră,
născută pe creastă,
să staţi la fereastră,
într-o tristă glastră.
Am chef de joacă şi mâinile tale
Aşteaptă.
Eu viu,
încă viu,
să înviu,
zâmbet rubiniu
şi-un sân arămiu.
Dar nu ştiu ce-aduc.
Petale de nuc,
Şi nici unde duc
cei ce ne conduc.
Nu e poezie
gândul ce mă-mbie,
e melancolie.
Nu vreau să te-mbie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu