Balada haiducului

De data asta, hai pe poteci,
Să simţi sub tălpi negrul pământ,
Vom sparge în goană şi sâmburi şi teci
Să cunoşti ce am fost, nu ce sânt.

Eram zmeul urât din poveşti
Pentru care a trădat sora mea,
Nu încerca acum să ghiceşti
De-i vorba de tine sau numai de ea.

În altă zi, am fost Făt Frumos
Mama se mira dacă zeii
Nu-i vor cere să mă ducă prinos
Fiindcă prea iubeam derbedeii.

Seara îmi plăcea să fiu ducipal
Şi plecam la trap pân-la mare,
Doar tu ştiai de sunt om sau tot cal
Când muşinam nenumite izvoare.

Într-o noapte chiar m-am luat la trântă
Cu fraţii buzaţi, trei la număr
Aveau din zale pieptare de sfântă
Şi pe toţi i-am lăsat fără umăr.

Mergeau pe cărare ca beţii
De-ar râs şi bănia o lună
Tuspatru-am plecat să luăm geţii
Şi să ducem la Alba cunună.

Nu lua în seamăn obrazul cu cearcăn,
Nici că în jur a crescut bălăria
De nu mă mai crezi, atunci încearcă-n
Livada cu măr veşnicia.

Dar hai să facem acum primul pas
Şi-ai să vezi că tot ştiu să ar,
Nu lega caii, nu facem popas,
Doar ţie ţi-arăt unde-i astrul polar.