Pagini

duminică, 27 noiembrie 2011

Ruga lui Prometeu



Eu recunosc, Mărite,
Că în topirea-înceată
Îmi pregătesc sfârșitul
Și am răsplată stropii
Cu gust amar de ceară.

Că-înverșunat
Ți-aș cere
Să-înlături pentru-o clipă
Paharul prea umplut.

Dar dacă ascultarea-ți
Mi-ar sătura trăirea,
Iar flacăra mocnită
N-ar mai avea ce roade...

Atunci
Să-mi lași pedeapsa.

Niciun comentariu: