Doamne, fără putere
Zac printre fiinţe cuvântătoare
Şi ele nu mă cunosc
Suntem străini.
Eu sunt străin, spun ei ,
Ei sunt străinii, gândesc eu.
Ne vom înţelege, prin semne, ştiu bine
Voi ruga pe mai marele meu
Nemijlocit
Să-l roage pe mai marele lui
Să intervină pe lângă sutaş.
Stăpânul meu, sutaşul,
Cunoaşte bine un ucenic de-al tău
I-am văzut când s-au privit in ochi
Prin el, se va apropia de tine .
Chiar acum cred că stăpânul
Mereu vorbeşte cu tine.
Cred, Doamne,
Iată, aud glasul Tău care-mi
Spune
Fii în pace,
Duhul meu te salvează
Nu ai nevoie
De mijlocitori.
octombrie 1995
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu