Pagini

vineri, 18 noiembrie 2011

Baladă davidiană (I)

Alelei şi aleluia,

Cântam Doamne pe coline,
După miale şi berbeci.
Caprele aveau doar demoni
Între coarne şi în ţâţe,
Era greu chiar imposibil
Să le pot aduce-n turmă.

Şi-am vrut, Doamne, să-mi pun capăt
Zilelor cu soare-n cap,
Nopţilor cu frica-n sân.
Pân s-a năpustit un leu
Mare cât un deal cu coamă
Să-mi răpească o mioară.

Eram gata să mă pierd,
Inima bătea ca guşa
Unei broaşte fără minte, dar mi-am zis:
Cum am să fug
Dinaintea unei fiare poreclite de ei leu,
Nu sunt eu urmaş de Iuda,
Nu sunt însumi Leul eu?
Şi l-am apucat de falcă
Și trăgeam să-i despart dinţii
Și-n adâncul gurii lui
Am văzut o mână albă
Care-i înfundase gâtul.

Niciun comentariu: