Ia vino tu, fiule, la câmp,
Unde cad frunzele ca perele coapte,
Ca pietrele lovite de mişcarea Vezuviului,
Ca morţii seceraţi de holeră.
Ia-ţi şi copilul cu tine,
Căci de-o învăţa cu un ceas înainte
Cum se usucă iarba şi pălesc trandafirii,
Înseamnă că loviturile oamenilor
Îl vor găsi călit şi nu se va clinti.
După aceste lecţii însuşite
Fără efort, cam ca respiraţia brizei,
Ne vom urca pe deal şi veţi desluşi
Cum se întoarce în loc Carul Mare
Şi nu se răstoarnă.
Apoi ai să înveţi cum curge apa
Şi că spusa grecului cu transformatul
Nu e poveste, ci desluşire de sens.
După ce vei băga de seamă cum nu se
Umple pe sine pământul cu apă,
Deşi udat înadins de nişte duşmani venetici,
Nu mai e nimic de aflat.
Fiindcă masa are patru picioare:
Din apă unul, din pământ altul,
Din aer, al treilea, iar focul, la urmă.
Am zis la urmă fiindcă e important
Curăţă şi renaşte.
Ca Spiritul sfânt al Tatălui creator.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu