Am aflat de la David,
Autonumit robul Domnului,
Ce n-a putut să-mi explice
Niciun tratat de psihologie
(Freud a avut o bănuială,
Dar s-a trezit prea repede din somn
Cu gândul s-o scrie
Şi n-a mai prins sfârşitul).
Mă preocupase
Şi pe mine problemul
Încât începusem să mă cred deşteeeeept
Negăsind răspuns
(Adică era gata–gata să fiu postmodern),
Până m-am uitat la furnică
Şi am priceput că totul
E genă divină
Şi nu lupta dintre burtă şi stomac
(Nu sunt sinonime).
Şi marea descoperire a Ciobanului Împărat
(Singurul plăcut înainte de naşterea Domnului,
Care era Tâmplar Împărat,
Şi nu născocire ca Roşu Împărat,
Verde Împărat,
Negru Împătrat –
Bâz-bâz, coadă fără mânz, ultimii un fel de
Angelica regina roboţilor,
Uriaşul piticot,
Chelul pletos,
Barat nebarat
Şi etcaetera)
Suna cam aşa:
Cine se crede mare-grande
O face că să-şi perfecţioneze prostia
Şi să-şi potolească ură
Din rinichi
Care tot plezneşte
Chiar înainte de a zice eu Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu