Apune Soarele, prieteni,
Şi cresc speranţele,
Alungă griji şi boli,
Vezi visele: iată-le!
Nu vreau două case,
Ajunge una cu streaşină,
Fără iubire, totul alunecă
Precum trenul pe şină.
De nu vă place metafora,
O schimb pe-o dâră de avion,
(Dar sunt fan posmoderni
Ăia cu spate bonton).
Sunt ca un prunc de cinci ani
Care aşteaptă Paşti şi Crăciun
Şi-am bucurii cu duiumul
Să văd cum s-aprinde-un tăciun.
Dar dacă apare-în porumb
Cum se bagă molima-n lână,
Sau se strecoară ca lepra la oameni
Fac un scandal pân-la lună.
Bine, acum uit toate cele.
Se vede printre pomi o lumină,
E vreme de colind şi urări:
Să vă fie viaţa senină!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu