Pe muche de groapă
Nu m-a prins înserarea
Şi nici pasul nu l-am purtat
Peste liniştea mării.
Am încercat din braţe
Să fac aripi şi rădăcini
Din tălpi.
Duhul Pămîntului
M-a tras spre inimă,
Duhul cerului
M-a chemat cu gîndul.
Între două duhuri
Care se sfîşie
Adăpîndu-se cu lacrimi şi cu sînge
Aştept duhul meu
Să se izbăvească.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu