Geneza

De departe

Toate femeile

Seamănă cu visele neajunse

Şi-n fiecare cred

Că te descoperi.

Faţă în faţă

Cu propria-mi făptură

Totul  e a  fost.

Dacă mi s-ar cere

Să nasc eu pămîntul şi cerul

Chipul lor

Are avea săpate

Două nopţi ca doi ochi

Şi un drum şerpuind ca un trup.

Braţele m-ar împinge

Ca marginile unei prăpăstii

Şi n-aş mai aşeza alături nimic.

Vîntul deschis ca degetele mele

Ar aluneca deasupra

Serilor de sub pleoape

Şi s-ar zvîrcoli prin lanul de păr.

(1971, volumul Duhul Pământului)