Destine comune, soluții diferite

Domnul i-a spus lui Ezechiel

Că s-a petrecut ceva urât la Ierusalim.

Nu m-am dumirit însă, că era scris

De la dreapta la stânga,

Iar desenele nu aveau flori de primăvară.

Eu  voiam să aflu dacă vlahii și strămoșii lor

Au făcut la fel

Ca să știu ce-i așteaptă.

Ei, bine (adică: ei, rău!) au făcut la fel

Și un bob-două mai mult,

Dar au și o bilă albă:

N-au spun că așa vorbește Domnul,

Iar apoi să sloboadă cuvinte din capul lor.

Când n-au mai putut să vorbească norilor,

Tracii plecau dincolo sau dincoace de munți,

De la tată la unchi,

De la frați la nepoți,

De la fini la nași.


Și tot plecând, au rămas pe loc,
Că aveau același cer deasupra.