A mai rămas un cuvînt
Ca şi ieri
Neîmpărtăşit
Fără să fi vrut să-l opresc.
N-are unde sta
În pîndire
În pîndire
Şi nici gînd de răspuns,
Dar aşteaptă,
Poate încolţeşte cînd
Vine sfîrşitul.
Poate e capul
De care vreau să leg mâine
Şirul nenăscut al poveştii.
Să-l mai las slobod
Şi neodihnit.
Poate e capul.
Poate e capul.
(1971, din volumul Duhul Pământului)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu