Să învăţăm de la Iahve

El a zis că este

Într-o limbă pe care

O cam ştia Moise,

Dar când s-o scrie,

Evreul şcolit

A văzut că nu încape

Pe toate papirusurile mamei lui adoptive

Şi nici pe papirusul cerului

Nu-şi găseşte loc,

Ci doar

Sursă de admiraţie.

Şi ce vă zic eu,

Modest fiu de fiul lui, fiul lui,

Fiul lui şi al lui şi al lui,

Eu vă spun,

Ca nişte basarabi ce sumum,

Să ne mulţumim cu

Zisa lui Iahve

Şi să o declinăm

În linişte

(Fără bocet,

Că Fiul Omului a şters lacrima).

Domnul meu este,

Eu sunt al Domnului meu,

Domnului dau eu viaţa mea,

Pe Domnul îl strig la nevoi.

Domnule Domn!