Blestemat pentru omor
Fug de la un capăt
La altul al lumii
Şi în miezul pămîntului.
Pietrele îmi lovesc coastele
Şi-n adînc
Zămislesc cercuri
Asemeni logodnei
Cu obrazul mării.
Lumina mă spintecă
Precum cîinii asmuţiţi
Spre restul stejarului
În care inima
Aşteaptă neînvechită.
Viermii din Valea plîngerii
Nu-şi găsesc astîmpăr.
Şi eu fug, şi eu fug
Odihnit de gîndul
Că pînă-n al şaptelea neam
Blestemul va urma
Pe cel ce m-ar opri
Cînd eu fug, cînd eu fug
Ca să ajung în mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu