După fiecare răstignire
Şi zvîrcolire la rădăcina
Plopului,
De unde mai rămîne vlagă
Pentru început ?
Am murit de atîtea ori în braţele tale
Şi mult
Mai de multe ori
Alături de ele încât mi s-a pierdut
Mormîntul.
După o întristare fără de capăt
Vine o vorbă
Şi scapă totul.
Cine poate să nu-şi plătească moartea
Trăind cu aerul rece
Care îmbată adîncul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu