Balada neamului fără vârstă

Ridică paharul, am prins zi întreagă,

Inima râde, pieptul tresaltă,

Nu-mi pasă de cei care neagă

Tot ce-am făcut, dar calcă în baltă.

Părea un moment ca șade să plouă,

Și că n-o să ies la plimbare

Dar eu, chiar de-i frig văd doar rouă

Și-n minte se plimbă corăbii pe mare.

A zis cândva o fată că nu e de bine

Fiindcă nu-mi miroasă concretul

Și-n loc de mâncare m-acopăr cu rime

Iar seara mănânc pe jar epitetul.

Altele mi-au zis că aș fi zăbăuc

Și e clar că aveau și dreptate

Dovadă că-s singur și cânt ca un cuc

Când puteam să am casă-n raţe.

Deci, hai prieteni, glasul mai sus,

După beție, suc de curechi,

Nu mă lăs înșelat de est sau apus,

Nu sunt demodat, sunt doar vechi.