Nu înapoi crește timpul, iubito,
Era crescut de la facerea lumii,
De când cuvintele au aprins focul,
Iar munții au ieșit din apă
Ca mânzul din întunericul iepei.
Nu-i lua în seamă
Pe văietătorii de timp,
Ei mănâncă zile și ani
Dar nu pe pâine,
Ci pe aripi de vânt
(Metusalem a trăit o mie de ani
Și n-a știut ce să facă din secoli
Drept care e doar o zală din lanț).
Nu trebuie oprit
Și nici ghicit
Cum se va sparge el
Ca balonul din baia prințesei.
(Penelopa nu și-a scăldat nicidată trupul
Cu gândul la Ulys,
Îl aștepta pe el pentru baia de abur).
Oprește cititul,
Nu mai visa,
Chiar acum sparg clipa.
Urmărește cum se dilată
Și naște o lume.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu