Logodnă

Ai venit numai

Cînd ai vrut

Chiar dacă disperat

Te-am strigat cînd mă spînzura

Singurătatea.

El în spatele meu

Ascuns

Cere sînge, sânge

Şi inima izbeşte marginile

De lut

Ale Fiului.

Pămîntul se varsă

Sau negura îl poate cuprinde ?

Dacă trupul meu

E prea mic

Ca să cobori în el,

Pămîntul

Cum poate să fie Mijlocul lumilor ?

Dacă vii numai

Cînd vrei

Şi n-ai nevoie

De glasul meu şi-al poveştii

Pentru ce mă cauţi

Cînd poposeşti ?

(1971, volumul Duhul Pământului)