Aerul care se mișcă
Sub aripa păsării
Și hrănește nemărginirea.
Iubesc chemarea cocorului
Spre țărmul înaintașilor.
Dă-mi nezbaterea inimii,
Ia-mi acele bătăi fără rost
Care nu pulsează viață,
Ci întunecate cheaguri
De disperare.
Nu mă doare nimic, Domnule,
Doar mi-e dor de melodia pe care o cântă
Stelele când te recunosc de părinte.
Dă-mi liniștea ta suverană,
Ca unui copil ascultător
Ce aș vrea să fiu
Dar nu pot
Fără de tine.
Începe seara?
Începe dimineața?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu