Domnule, nu te-am văzut
În iesle, dar și de te vedeam
Nu te-aș fi cunoscut.
Ciudată era, domnule,
Steaua apărută din senin.
Iar pe lângă tine, dacă-aș fi trecut,
Tăcerea ta nu mi-ar fi dat fiori.
Ciudată era steaua de pe cer.
(Am avut un frățior chemat printre îngeri
Și m-am tot mirat, prunc fiind și eu,
Cum de poate plânge fără lacrimi).
Ciudată este steaua de pe cer.
Nici trebăluind la rindea, domnule,
Printre talaș de brad și rumeguș
Nu aveam ce să văd.
Ciudată este stea din vârful unui brad.
Poate văzându-te împovorat de cruce
Să mă fi întrebat
De-aș fi putut s-o duc.
Ciudată era steaua care-ți pica din ochi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu