„Cuvântul şi gândirea. Problema anteriorităţii gândirii asupra vorbirii sau, invers, a vorbirii asupra gândirii, a preocupat în mod constant pe psihologi şi pe linguişti. Plato a presupus un acord desăvârşit şi general între cugetare şi vorbire, adică între forma interioară şi exterioară a logos-ului. Astăzi nu se mai concepe, însă, o cugetare în întregime pură, fără imagini senzoriale sau verbale.
„Nici filosofia, nici linguistica nu ne oferă mijloace pentru a proba cu preciziune anterioritatea cugetării asupra vorbirii sau a vorbirii asupra cugetării. Linguistica ne oferă, ce e drept, o bogăţie de observaţii care presupun influenţe reciproce, dar ea nu se atinge de problema anteriorităţii. Nici măcar nu se poate spune că emisiunea sunetelor aparţine vorbirii, iar sensul gândirii. Relaţiile între aceste două domenii se produc la o mare adâncime" (Seidel, 100, p. 7).
„Fără îndoială că vorbirea şi gândirea s'au desvoltat împreună şi una prin cealaltă, dar totuşi una nu poate fi prezentată ca fiind opusă celeilalte" (Kainz, 48, p. 144).”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu