Au fost odată nişte monştri
Care făceau doar răutăţi
Şi chiar furau copiii noştri,
Apoi se ascundeau în bălţi.
Dar a aflat de faptă Luca,
Un greucean fără pereche,
Care le-a zis: asta vi-i buca?
Acuş vă tai câte-o ureche!
Precis că n-aveau multă minte
Şi-au vrut să fie mai puternici,
Sorbeau din baltă numai linte,
Dar i-a strivit ca pe furnici.
Vreo doi sau trei scăpaţi prin fugă
I-a prins chiar Horea, prieten bun,
Şi mi i-au cam bătut în dungă
Numai cu beţe de alun.
Acum că am scăpat de ei
Şi nici nu ştiu de erau goi,
Vă spunem vorbe cu temei:
Luca şi Horea sunt caftoi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu