Cain și Abel

De la început a existat un Cain şi un Abel, unul care şi-a văzut de oile lui şi a însemnat pe răboj câte oi i s-au născut în turmă, şi celălalt care a scormonit în pământ şi s-a supărat că nu-i plouă peste ogor când voieşte el.
 Ciobanul priveşte spre cer când pleacă la păscut cu oile şi are punct de reper Steaua Polară. Se întreabă ce-o fi dincolo de stea şi şi-l închipuie pe Dumnezeu ca pe un păstor cu puteri nemărginite. Când lui Moise i s-a arătat Iehova, el păştea, de câteva zeci de ani, oile. Ţăranul este stăpânul pământului şi muncind aplecat deasupra gliei uită cine a făcut Cerurile şi Pământul. 
Criticul literar comunist este un ţăran care crede că literatura este o grămadă de bostani pe care-i sparge el ca să le ronţăie seminţele. După ce sparge bostanii, dovlecii, seminţele de mac, îşi bea cafeaua din ibric şi se supără că-l doare stomacul. Dar, de obicei, el are o revistă în care-şi exprimă opiniile. Revista este ogorul lui.
 Cocoşat deasupra paginii, n-a mai ridicat de mult ochii spre cer. Cerul lui e propria lui opinie.