„Exprimări ale opiniei, ca de exemplu „acesta este un băţ îndoit", funcţionează în genere în viaţa de zi cu zi ca agenţi neproblematici ai interacţiunii; acelaşi lucru este valabil şi pentru următorul tip de exprimări ale sentimentelor: „Dacă aş fi putut face!", „Trebuia să-1 fi ajutat", „S-a purtat cu mine josnic", „Ea s-a comportat admirabil" ş.a.m.d. Dacă astfel de exprimări dau de o contradicţie, atunci pretenţia de valabilitate care era legată de ele este pusă sub semnul întrebării. Celălalt întreabă dacă afirmaţia este adevărată, dacă reproşul sau autoreproşul, dacă avertismentul sau recunoaşterea sunt corecte.
Vorbitorul trebuie în această privinţă să relativizeze pretenţia pe care a ridicat-o în primă instanţă şi să insiste doar pe faptul că lui băţul i-a apărut absolut sigur ca fiind îndoit, sau pe faptul că a avut senzaţia clară că „el" n-ar fi putut face acest lucru, în timp ce „ea" s-a comportat totuşi admirabil ş.a.m.d. în cele din urmă, el poate accepta explicaţia fizicalistă a înşelării sale optice, care a apărut prin introducerea băţului în apă. Explicaţia va elucida situaţia problematică: anume că băţul care a fost perceput ca fiind îndoit este de fapt drept. într-o modalitate asemănătoare, şi o întemeiere morală va pune într-o altă lumină un tip problematic de acţiune, fie scuzând, fie criticând, fie justificând.”
J. Habermas
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu