Dă-mi un număr până la zece
Dar lasă-mă să-l mestec în gând
Nu-mi aminti că viața mea trece
Mi-e mi-ajunge de scriu un rând.
Cifra dintâi e scurtă, dar grea
Mi-au trebuit ani pân-am spus eu
Și deși mama nu prea voia
Când am rostit-o, eram derbedeu.
Numărul doi m-a încurcat mult
Fiindcă eram melancolic,
Toată junețea mi-a fost un tumult
Scriam poezii pentr-un plic.
Când am ajuns la trei, m-a luat plânsul
Că încăpeau, dar nu erau toți
Dintre ei îl iubeam doar pe unsul
Cu har, cel ucis de netoți.
Și-o tot țin așa de o viață
Și mă caut ca soarele sora,
Te-aștept chiar acum când e ceață:
Spune-mi cifru să intru, Creola.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu