Șapte tineri din Verona
S-au bătut pentru Creola,
Primul a căzut trăznit
Că era din Răsărit.
Altul iute-a leșinat
Că era mărunt la stat,
Și când a vrut s-o sărute,
A alunecat pe-o cute.
Al treilea, ce să vezi,
Că lucea din ochii verzi,
Ea a aprins un chibrit,
El s-a luat de bâlbâit.
De-al patrulea, ce să zic
Era bont ca un pitic
Și o da pe lingușeală
Iară ea l-a dat afară.
Dar să-l fi văzut pe cinci
Care cam avea lipici
Când să-l pună s-o citească,
Era sec precum o iască.
Șase era armăsar
Și i-a zis acuma sar,
Sări, i-a zis Creola-ncet
Și el a plâns ca în bocet.
Hei, dar să mi-l vezi pe șapte
Îi ieșea din gură lapte,
Cu du-du și tra-la-la,
Dar Creola i-a zis pa.
Cel cu opt era deștept
Ca boierul lat în piept
Avea și ceva avere
Dar i-a spus lasă-mă, vere.
Cu nouă a fost mai greu
Că nu era derbedeu
Avea niște pile-n spate
Și-nvățase ceva carte.
Ce-am pățit, domne, cu zece,
Avea acte cu pecete,
Și era de neam ales
Însă semăna c-un fes.
Hai că s-a sfârșit povestea
Și-așteptați să vă dau vestea.
Eu ședeam copil cuminte:
M-alesese dinainte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu