Și-am zis verde de sulfină,
Văleu, mândră Creolină,
Mă întreabă toți dușmanii
Dacă ți-am socotit anii.
Dacă știu că ești pe ducă
De când te-au văzut fătucă
Și că ceri parale multe
Cui ar vrea să te sărute.
Și-ți țin unii socoteală
De unde ți-am luat băteală
Ce cauți la Curtea Arsă
Dacă nu te vrei mireasă.
Și-am zis verde lemn uscat,
Nu știu ce m-a apucat
C-aș pleca în munți înalți
Să te las la ceilalți.
Și la ruși și la păgâni
Ca să scap de-atâtea uri,
Dar mi-ai zis că de sunt cuc
Tot la fel să mă usuc.
Și mi-e frică de blestem
Să nu mă ia din rustem,
Să nu mă ia din căluș.
Stai că nu plec chiar acuș.
Și de-o fi ca să plecăm
Ce rost are să mâncăm
Ne-așezăm mai bine-n iarbă
Și ne apucăm de treabă.
Eu voi strânge mere-n mână
Să văd de mi se-ndemână,
Tu vei număra la stele
Și-om uita de toate cele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu