Ce cai, iubito, ce cai,
Știu oamenii să scoată la drum,
Ce prafuri ridică tropotul lor,
De minciună învelită în fum.
Cât de ușor se îmbată cu apă
Și se lasă legați de un lanț
Ruginit și el ca neștiința
Și cad împreună în șanț.
Ce desteaptă ești, suplă Creola,
Că nu stai la masă cu ei,
Că nu le cânți la ureche
Și știi că nu fac nici doi lei.
Am să te scot și eu la vedere
Vom sta pe o ramă de brad
Îi vom lăsa să se scurgă ca fumul
În timp ce tu te-ngrijești să nu cad.
Ai să mă vezi, n-am neliniști,
Tu știi să treci cu privirea prin nori,
Sunt pasărea cerului care plutește
Și te învață să zbori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu