Dar cel care merge înainte
Şi pregăteşte calea
Trebuie să piară
Chiar dacă genunchiul
Şi gândul
Se pleacă în faţa-i.
Timpul a ros
Îngerii de la Soare Răsare
Şi icoana s-a dus.
Soarele se mai scaldă
Într-un singur zid.
Ioane,
Cu nume preaiubit,
Oasele rămân mai tari
Decât Cuvântul?
Cine te va scăpa
De blestemul de-a sta
Între vânturi
Şi de-a avea
Numai un ochi
Luminat?
Dacă îl cerţi pe Irod,
Rămâi despărţit
Până-n veci
De-al tău trup.
Ioane,
Poţi sa taci?
(3 iunie 1970)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu