Aşteaptă o clipă, copilă nealbă,
Nu te grăbi să spui că e frig,
Nu te speria de zăpadă
Căci colţii de lup şi-n suflet se-înfig.
Voi strânge surcele, am lemne de foc,
Pădurea-i aici la doi paşi
Nici nu-i nevoie de vreun iarmaroc
Pentru ce am de gând nu trebuie naşi.
O mică orchestră, şi-acelaşi solist
Cucul ce anunţă din nou primăvara
Nici n-o să ştii că am fost cândva trist
Din negru-întuneric, apare comoara.
Luceşte, nu-s flăcări de zei mincinoşi,
Doar ochii tăi rămaşi parcă ficşi,
Căprui, negri sau verzi chiparoşi
Şi vorbele scurte, răspunsuri de sfincşi.
Din trupul meu nededat la mişcări
Vei face un fulg savant plutitor
Cu atrageri spre jos şi tangente la zări
În timp ce eu caut un comun numitor.
Gata, în sobă duduie focul,
Imită discret ritmul morii,
Ceva mişcă-n piept; aruncă abacul
Cu pierderi pe stoc, sorbim zorii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu