Balada moşului meu

Când era Ştirbei bărbat,

Prinţ şi om adevărat,

Îţi păşteai turma de oi

Fără frică de strigoi.

Boieri mari sau boieri mici,

Toţi d-aci, nu venetici.

Spălai părul cu leşie

Şi te duceai la moşie

Să te-nchini la Domnul drept,

Om cu carte şi-înţălept.

Boieri mari sau boieri mici,

Toţi d-aci, nu venetici.

Toamna şlep pe Dunăre,

Nu-mi păsa că-i tulbure

Încărcam munca de-o vară,

Cu grâne cât şapte cară.

Boieri mari sau boieri mici,

Toţi d-aci, nu venetici.

Vitele păşteau pe câmp,

Nevasta nu călca strâmb,

Copiii îmi creşteau mari

Spoream lei la pozânari.

Boieri mari sau boieri mici,

Toţi d-aci, nu venetici.