Invitaţie

Nu era cerul plin de stele

Nici multe, ca boabele de nisip,

Dar tot te căutam printre ele

Şi şopteam cu teamă cip. Cirip.

Îmi era frică să n-audă vântul

Cela ce bate din răsărit sau apus

Sunt mulţi duşmani care-mi vor cântul

Şi se sperie de ce am de spus.

Nu că aş deţine vreun mare secret

Căci nu am nimic de ascuns,

Deşi va fi vorba de un unic decret

Dat de cel la origine uns.

Până la urmă, de cuvânt va fi vorba,

Nu va mai fi fir, ci totul tivit,

Cerul se va deschide şi se va cânta slova

Mai rostită cândva: s-a sfârşit.

Aş vrea să fiţi cu mine, prieteni,

Învingători fără ură ca armă,

Să uităm de zăpezi şi de reni

Să ne prindem de cuiul din palmă.

Nu voi fi dirijor şi nici solist

(Gata cu jocul de gaia-puia,

Nici urmă de vină, chiar niciun chist),

Doar vom cânta, alelui, aleluia.