Cuvântul înţelepţilor
Aduce linişte,
Venind din două izvoare.
Primul e cald ca lumina
Din ţinutul cornului de aur,
Iar celălalt ca răcoarea din
munţii dacilor.
Limba dulce e ca pomul în floare,
Când e şi înţeleasă de zei
Face minuni,
Degeaba dau proştii de pomană,
Că nu are Iahve nevoie de
pandişpanul lor,
Cum nu au femeile frumoase ca
tine
Trebuinţă de vopsele date cu
mistria.
O inimă veselă,
Ca a mea, iubito,
Face şi morţii să zîmbească,
D-apăi pe tine,
Floare de colţ
Crescută din spărtura inimii
mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu