Încălzeşte-mi genunchii cu un pled,
Mirosul cămilei mă va duce-n deşert,
Voi uita de durerea de şale
Şi sacul cu poveşti ţi-l deşert
Când voi vorbi de dealul cu oi
Şi de lupii învinşi şi de mulţii duşmani,
Îmi voi câştiga vlaga, iar ochii
Poate vor ascunde mulţimea de ani
Ochii, doar ochii mai păstrează
Suliţele care despicau gloata,
Seara îi lumina un trup de femeie
Şi ea se rotunjea cum e roata.
Înveşleşte gleznele cu sânii tăi calzi,
Nu-ţi pese ce consemnează rapsozii,
Neputincioşii mă vor îngropat
Şi-n bârfe lor n-o mai duc nici o zi
Încălzeşte-mi sufletul cu un murmur,
Urcă spre piept degete lungi,
Timpu-i rugină pentru bieţi muritori.
Miroase a cer, hai, uită să plângi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu