Erai atât de frumoasă
Încât mi-am dus mâna la cap
Să văd dacă mai şade pe umeri
Sau a luat-o la vale
De ruşine,
De emoţie,
De teamă
Că n-ai să mă vezi
Sau de mă observi
Tot una va fi.
De atunci tot cresc
Cu fiecare răsărit de soare
Şi mă întreb
Cine e fericitul
În ochii cui te scalzi.
Şi tot de atunci
Scriu poeme
Fără să-mi pese
Că le spulberă vântul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu