Am terminat aseară
Desenul promis,
Cu plopi în faţă
Şi muntele aspru în zări.
Totul a ieşi cam umbrit,
De parcă mări de tuş s-ar fi vărsat pe cămaşa
Din noaptea nunţii.
Am revenit la creion,
Cu gândul să fie prim-plan
Floarea de colţ.
Alpnist fără vlagă,
Exact când să-i prind
Conturul de abur,
Am fost strigat
De zeul raţiunii.
Încerc să-ţi desenez ochii,
Dar n-am aminte de cuvântul acela
Sinonim cu vademecum
Care ghidează linia spre suflet.
Mi se împleticeşte limba
Când vreau să numesc disperarea.
Aşa că:
Înainte, marş,
Infanterist de câmpie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu