Ceaţă cu o fereastră

Se scutură de ceaţă salcâmii,

Dascăli bătrâni ce ştiu cum se bat

Şi veri ucigaşe şi geru-asiatic

Şi ramuri din munţii-Araarat.

Marea nu mai vălureşte  spre ţărm,

Urcă aburi clocotitori la zenit.

Mai spune-mi, iubito, povestea aceea

Cu mine venit în peţit.

Nu ştiam cum se intră în curte

Şi nici cum se vindecă rana,

Iar tu, de pe scări de palat,

Ai zis: a lui e coroana.

Poate nu atunci ai gândit-o,

Poate visasei în nopţi nedormite

Când te tăvăleai cu faţa la Lună

(Chiar tu mi-ai zis că n-ai fost cuminte).

Şi spune-mi cum dintr-o sută

Sau mii de alţi peţitori

Nu ţi-a păsat porunca de rege

Că te prinseseră calzii fiori.

Îmi amintesc scena, deşi eram beat

De prea mult vis şi mult-aşteptare.

Ce nebună erai, ce nebună, prinţesă,

Să vii după mine pe-aşa strâmtă cărare.