Diametrul iubirii

M-au trezit cocoşii,

Întindeau spre înălţimi

Capete mândre ca nişte trompete de aur,

În timp ce măturau rotundul

Pământului

Cu roşcate cozi nepângărite

De temerea morţii.

N-am mai recitit de mult, iubito,

Argumentele lui Galilei,

Nici pledoaria suflată în barbă

De îndoielnicul Giordano Bruno

(Sau nici nu le-am citit vreodată

Şi mi-am închipuit că seamănă cu un sân perfect),

Dar tot mai cred că pământul

Este o imensă câmpie

Pe care alergăm amândoi

Ţinându-ne de mână.

Se zăreşte lumina

Cu tatăl tău în prag

Pregătit să ne dea

Ultima binecuvântare.