Muze dormind

Ce frumos doarme tinereţea,

Muză văduvită de timp

Şi de griji.

Umărul tău

Este ca streaşina templului,

Alunecos ca marmora

Unei statui greceşti.

Să nu mai plângi.

Am cercetat arhivele vechiului vatican,

M-am strecurat pe sub rafturi

Ca puiul unei pisici,

Ca un şoarece pus pe şotii:

Nu există muze

Cu lacrimi

În colţul genelor.

Poeţii au fost inventaţi

Ca să şteargă amintirile negre.

Au ieşit ghioceii, iubito.