N-am cum să laud acest babilon
Care nu are mal,
Nu are cap,
Iar mâna lui dreaptă înşeala stânga
Numită doar că e de margine
Şi să nu mai priceapă nici înţelepţii
Vreo iotă din adevărul rostit de poeţi.
Dar nici pământul sfânt
Nu mai e sfânt
După ce au tras atâţia câini
Din covorul primit de tata moştenire
De la mama lui văduvă.
Apocalipsa nu e sfârşitul lumii
Şi nici descoperire pentru cei aleşi.
Mi-a spus înţeleptul că atunci
Când broaştele vor lua formă de peşti
Iar credinţa va fi scrisă
Pe fundul unei prostituate
Se poate rosti cu claritate,
Cuvântul sfârşit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu