Crivăţ insular

Furtunile de iarnă sunt

Precum orbirea regelui Lear

Care nu bănuia dincotro bate vântul

Când se clatină coroana

Şi între cutele de pe frunte

Şi tăieturile minţii

Se stabilesc raporturi

Cu inverse proporţii.

Tu stai pe un mal,

De departe conturul e rotund

Ca mărul păcatului.

Printre atâţia piraţi,

Apa mării devine catacombe de gheaţă.

Chiar acum, singur ca o întrebare,

Vâslesc spre mal.

Nu te speria, dacule,

Din sud vin corăbii cu steag alb.

Pata de culoare nu e semnul morţi.

Cândva am fost atins de o sabie cu două tăişuri

Şi mi-am înfăşurat inima

În faldurile corăbiei.