Din adâncul gropii, domnule,
Unde m-au aruncat oamenii
Dornici cu toţii să privească
de sus,
Capabili să jongleze ca saltimbancii pe picioroange de plop,
Strig către tine.
Din adâncul neputinţei
Unde mă trimite carnea trupului meu.
Din fântână seacă, precum Iosif,
Trădat de fraţii săi invidioşi
Pentru o cămaşă colorată
Şi capacitatea de-a visa şi citi visele.
Din cuptorul cu jar pregătit de babilonieni,
Din gura stricătorilor de limbă,
Şi a mâncătorilor stimei de sine,
A cinicilor,
Trădătorilor de neam,
Calpuzanilor de istorie,
Băutorilor de mituri sfinte.
Strig spre tine,
Fiul lui David.
Sunt mut ca un rob
Prins la furat.
Pune-mi tu cuvinte pe buze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu