Cenuşa nu acoperă
totul
Chiar dacă nori
negri
Sperie păsări
Şi fiarele
câmpului
Nevăzătoare în
noapte
Aleargă cu viteza
blestemului.
Spre Pompei voi
păşi grijuliu.
Vechi comandat de
armate de vis,
Ostaşii
neliniştii mele
Vor mărşălui cântând
osanale.
Nu tot ce arde
sub Soare
Se schimbă-n
cenuşă
Iar pasărea
Phefenix
Nu e poveste
Cum
nici eu nu eram doar umbră
Când te-am
aşteptat la fântână.
Nu apă ceream,
Eram obosit
De lungile
drumuri,
Şerpuitoarele
căi,
Lătratul de câini
Îmi spărsese timpanul,
Lupi depărtaţi îşi
lingeau flămândele răni,
Harpa suna ca o
sârmă-nvechită,
Vocea doar putea
Să îngâne
chemarea.
Poţi să vii sau
să pleci,
Cresc aripi
Şi vântul adie.
Cenuşa ajunsă în
nori
Reînvie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu